Dar nu uitați să vă pierdeți: tot ce trebuie să știți despre Alzheimer.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Alzheimerului, acest articol își propune să ofere informații complete despre această formă de demență. Care sunt semnele timpurii ale bolii Alzheimer și cum pot rudele să gestioneze corect diagnosticul? Ziua Mondială a Alzheimerului are rolul de a informa și de a aduce această temă în atenția publicului. Demența de tip Alzheimer se numără printre cele mai frecvente forme de demență și va crește semnificativ în următorii ani, ca urmare a schimbărilor demografice. În anul 2023, în Germania trăiau aproximativ 1,8 milioane de persoane afectate de demență. Conform estimărilor actuale, acest număr ar urma să crească cu aproape un milion până în anul 2025. Cu atât mai important este să cunoaștem cele mai frecvente cauze ale demenței, precum și semnele timpurii ale bolii. În acest articol veți afla totul despre boală și ce puteți face, în calitate de rudă, pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanei bolnave.

Ce este demența Alzheimer?

Demența Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență. Demența Alzheimer apare atunci când celulele nervoase din creier mor treptat. Până în prezent, se știe că la pacienții cu Alzheimer se acumulează depozite de proteine numite plăci în hipocampus. Acest lucru duce la moartea celulelor nervoase și la apariția unor deficiențe cognitive din ce în ce mai severe. În plus, se presupune că în creier există o altă proteină, numită proteina Tau, care este modificată în așa fel încât nu mai poate asigura alimentarea cu nutrienți și stabilitatea celulelor cerebrale. În cazul demenței, se produce o deteriorare progresivă a memoriei, tulburări de vorbire, probleme în planificarea comportamentului, precum și tulburări de concentrare și de atenție. Demența Alzheimer nu este vindecabilă. Există însă metode medicamentoase și nemedicamentoase care pot influența pozitiv demența. Anumite medicamente pe bază de anticorpi au rolul de a elimina plăcile menționate mai sus și, astfel, de a încetini progresia bolii. La stadiul actual al cercetării, procesul nu poate fi încă oprit complet. Factorii de risc – adică condițiile care, dacă sunt prezente, cresc probabilitatea de a dezvolta boala – sunt diabetul, depresia, hipertensiunea arterială, fumatul și consumul excesiv de alcool, supraponderalitatea, contactele sociale reduse, hipoacuzia și nivelul scăzut de educație. Toate aceste aspecte menționate nu sunt factori declanșatori primari ai bolii Alzheimer, ci doar cresc riscul de a dezvolta această boală. De asemenea, există câțiva factori de protecție, adică factori care minimizează probabilitatea de a dezvolta Alzheimer. Aceștia includ un nivel ridicat de educație, o activitate fizică și mentală adecvată, un mediu social favorabil și o alimentație echilibrată, precum și un consum redus de alcool. Un diagnostic de Alzheimer și simptomele asociate pot fi înfricoșătoare și pot duce la o mare nesiguranță, motiv pentru care este cu atât mai important să ai o rețea stabilă în jurul tău și să tratezi persoana afectată cu dragoste și toleranță.

Simptomele demenței Alzheimer

Demențele sunt asociate în primul rând cu o uitare crescută. Totuși, în spatele bolii se ascunde mult mai mult decât simpla uitare. Evoluția bolii poate varia parțial de la o persoană la alta, dar în esență este aceeași.

• Memoria: Pe măsură ce boala avansează, capacitatea de memorare scade. La început este afectată memoria pe termen scurt, iar mai târziu și memoria pe termen lung. Problemele de memorie pe termen scurt se manifestă prin faptul că persoanele afectate nu își mai pot aminti conținutul discuțiilor recente, cum ar fi listele de cumpărături sau informațiile dintr-un text pe care tocmai l-au citit. Deficiențele memoriei pe termen lung se manifestă prin faptul că nu se
• mai
pot aminti evenimente din propria viață, cum ar fi nunțile sau petrecerile mari de aniversare.
• Limbajul: La început, demența Alzheimer se poate manifesta la nivel de limbaj, prin faptul că persoanei nu-i mai vin în minte anumite cuvinte sau nu mai poate termina propoziția. Acest lucru este adesea însoțit de pierderea firului gândirii, iar o conversație mai lungă nu mai este posibilă.
• Schimbări de personalitate: Pe parcursul bolii pot apărea schimbări profunde de personalitate. Aceste schimbări pot fi complet diferite de personalitatea persoanei atunci când era sănătoasă. Persoanele pot deveni din ce în ce mai agresive, de exemplu atunci când sunt frustrate sau au frică. Alte persoane devin foarte rezervate și abia mai vorbesc. Se retrag și își pierd orice interes pentru activitățile care le făceau plăcere înainte. În plus, se poate dezvolta o anxietate pronunțată și o anumită neîncredere. Persoanele afectate se simt amenințate și manifestă trăsături paranoice.

Cele patru stadii ale demenței Alzheimer

1. Tulburare cognitivă ușoară (mild cognitive impairment)

În această fază există ușoare limitări cognitive, care de obicei nu sunt percepute de către persoanele afectate, dar pot fi observate de către cei din jur. Acestea pot fi însă identificate printr-un test de diagnostic. Persoanele afectate aflate în acest stadiu nu au încă nevoie de ajutor, putând să-și gestioneze singure viața de zi cu zi. Pe scurt, această primă fază se caracterizează prin existența unor deficiențe cognitive ușoare, care însă afectează doar minim viața de zi cu zi a persoanei afectate.

 2. Stadiul incipient al demenței Alzheimer

În această etapă apar primele deficiențe ale memoriei pe termen scurt. Informațiile care le-au fost comunicate recent, fie în cadrul unor conversații, fie la telefon, nu mai pot fi reținute. Persoanele afectate aflate în această etapă au dificultăți în a urmări conversațiile. De asemenea, manifestă dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite și își pierd adesea firul conversației. Apar primele probleme de orientare spațială și temporală. Persoanele afectate ratează, de exemplu, întâlnirile sau nu-și mai găsesc mașina parcată. În mare parte, ele pot încă face față vieții de zi cu zi, iar sarcinile casnice pot fi, de regulă, îndeplinite. Cu toate acestea, au nevoie de sprijin pentru sarcinile mai complexe. În acest stadiu, persoanele afectate observă încet că ceva nu este în regulă și încearcă să-și ascundă deficiențele cât mai bine posibil. Adesea se folosește umorul pentru a distrage atenția de la deficiențele de memorie sau de la problemele de orientare. Unele persoane tind să se retragă, adică se ascund de lumea exterioară pentru a-și ascunde limitările. Se evită situațiile noi și neobișnuite, care ar putea fi imposibil de gestionat fără ajutor. Astfel, persoanele aflate în acest stadiu devin din ce în ce mai nesigure și se retrag din lumea exterioară. Odată cu aceasta, personalitatea persoanei începe să se schimbe. Cine odată era foarte deschis și O persoană care înainte era dornică de aventuri poate părea acum foarte rezervată și temătoare. De asemenea, poate apărea o iritabilitate crescută atunci când lucrurile nu decurg așa cum și-ar dori persoana respectivă sau când își dă seama de toate lucrurile pe care nu le mai poate face singură. În plus, poate apărea o stare depresivă. Starea de spirit este apăsătoare, iar activitățile sau hobby-urile care înainte îi făceau plăcere nu mai prezintă niciun interes pentru persoana respectivă, care nu mai poate fi motivată aproape deloc. Igiena corporală și menajul sunt neglijate. Contactele sociale sunt din ce în ce mai rare, iar persoanele se izolează în locuința lor.

3. Stadiul intermediar al demenței Alzheimer

În această fază, boala este acum clar vizibilă. Se manifestă deficiențe nu numai în memoria pe termen scurt, ci și în memoria pe termen lung. Sunt afectate amintirile din memoria declarativă pe termen lung, mai precis memoria episodică. Aceasta este responsabilă de stocarea evenimentelor importante din viață, cum ar fi căsătoria, copiii și alte evenimente marcante din viață. Persoanele aflate în stadiul intermediar au probleme în a-și aminti aceste etape importante ale vieții. Le este greu să-și amintească câți copii au, precum și care sunt numele acestora și ce vârstă au. Amintirile timpurii din copilărie pot apărea întâmplător și se poate întâmpla ca persoanele afectate să creadă că se află în prezent în etapa de viață amintită. De exemplu, persoana poate fi convinsă că este un copil și că trebuie să se întoarcă urgent acasă la mama sa. Orientarea spațială se deteriorează din ce în ce mai mult. Persoanele pot avea probleme în a-și găsi numărul casei sau, în cel mai rău caz, nu se mai descurcă în propriile patru pereți. Obiectele sunt pierdute în mod repetat și întâlnirile sunt uitate. Persoanele sunt recunoscute cu dificultate, iar cei afectați devin din ce în ce mai nesiguri în acțiunile lor, deoarece este acum evident că prezintă deficiențe și își dau seama de acest lucru și ei înșiși. Personalitatea se schimbă acum mult mai puternic odată cu progresia bolii. Direcția schimbării de personalitate diferă de la persoană la persoană. Unii devin mai agresivi, alții devin foarte timizi și abia mai comunică. Acest lucru poate fi extrem de stresant pentru rude, deoarece rudele lor se schimbă din ce în ce mai mult, iar noua personalitate poate fi obositoare și neobișnuită. Pe lângă schimbarea de personalitate, persoanele aflate în stadiul intermediar resimt o neliniște și o nervozitate puternice. Acest lucru se manifestă printr-o nevoie crescută de mișcare. Aceasta înseamnă că persoanele afectate aleargă fără odihnă, fără un scop clar. Acest comportament poate duce, de asemenea, la încercări de fugă din locuință sau din azil. Din cauza pierderii treptate a simțului timpului, ritmul somn-veghe poate fi perturbat, ceea ce are ca urmare faptul că persoanele se plimbă noaptea și nu consideră că trebuie să se culce, așezându-se apoi în pat în timpul zilei. În concluzie, persoanele aflate în stadiul intermediar al demenței Alzheimer au nevoie din ce în ce mai mult de ajutor, deoarece nu mai pot face față singure vieții de zi cu zi.

4. Stadiul avansat al bolii Alzheimer

În stadiul terminal al bolii Alzheimer, starea de sănătate a persoanelor afectate se deteriorează din ce în ce mai mult. Acestea sunt acum foarte susceptibile de a se infecta cu alte boli. Lipsa mișcării și a unei alimentații adecvate, precum și vârsta înaintată pot contribui la slăbirea sistemului imunitar general. Acest lucru le face extrem de vulnerabile la infecții. Această fază este caracterizată de dificultăți la mâncare, înghițire și băut, o slăbiciune fizică pronunțată, somn îndelungat și puține manifestări verbale. De asemenea, poate apărea incontinența, deoarece, în stadiile avansate ale demenței, bolnavii nu mai pot interpreta corect semnalele corpului lor. Gestionarea incontinenței necesită răbdare și îngrijire adecvată. Produse precum absorbantele pentru incontinențăși chiloții pentru incontinență pot ajuta la menținerea stării de bine a persoanei afectate. În concluzie, persoanele aflate în stadiul terminal au nevoie de îngrijire non-stop și sunt foarte vulnerabile la infecții, care, în majoritatea cazurilor, reprezintă și cauza decesului.

Recunoașterea timpurie, acțiune timpurie

Deoarece acum sunt cunoscute etapele individuale ale demenței Alzheimer, este important să se explice cum se poate recunoaște demența într-un stadiu incipient și ce se poate face ca membru al familiei pentru a influența pozitiv evoluția bolii și pentru a lua măsurile corespunzătoare în beneficiul propriei sănătăți, precum și al persoanei afectate. În stadiul incipient, uneori este dificil să se recunoască semnele. Din punct de vedere al simptomelor, demența poate fi identică cu depresia. Pentru a fi sigur, în calitate de rudă, despre ce boală este vorba, ar trebui să fiți atent la următoarele semne și, în consecință, să contactați un medic și să faceți o programare pentru diagnosticare.

• Pierderea memoriei: Primele semne ale pierderii memoriei sunt faptul că persoanele nu-și mai amintesc lucrurile discutate, pun frecvent aceleași întrebări și pierd din ce în ce mai des obiecte.

• Probleme în viața de zi cu zi: Un semn precoce al demenței poate fi și faptul că sarcinile obișnuite sunt mai greu de îndeplinit sau duc la confuzie.

• Dificultăți de planificare: Persoana afectată are din ce în ce mai multe dificultăți în a-și planifica viața de zi cu zi.

• Confuzie: În stadiile inițiale, este posibil ca persoana să-și piardă orientarea și să nu mai știe ce zi este sau unde se află.

• Dificultăți în găsirea cuvintelor: Un alt semn poate fi faptul că persoanele au probleme la vorbire, deoarece nu mai găsesc anumite cuvinte și își pierd firul în timpul conversației.

• Izolare socială: Din cauza nesiguranței că nu mai pot face totul singure, persoanele se retrag adesea pentru a-și ascunde deficiențele. Se întâmplă frecvent ca acestea să nu mai găsească nicio plăcere în activitățile care le plăceau înainte.

• Schimbări de personalitate: încă din stadiul incipient pot apărea schimbări de dispoziție. Persoanele afectate devin mai anxioase, mai iritabile și manifestă o stare depresivă.

Ce pot face concret în calitate de rudă?

În calitate de rudă a unei persoane cu Alzheimer, există multe posibilități de a menține bunăstarea și calitatea vieții. Persoanele cu Alzheimer simt adesea o nesiguranță pronunțată și sunt deprimate. Efectele bolii Alzheimer nu pot fi oprite. Cu toate acestea, se poate avea grijă ca timpul petrecut de cei afectați să fie cât mai plăcut posibil. Iată câteva aspecte importante pe care trebuie să le aveți în vedere atunci când interacționați cu persoanele afectate:

• Răbdare: Cel mai important lucru este să dați dovadă de răbdare și înțelegere. Deoarece persoanele pot fi foarte anxioase sau neîncrezătoare, este important să vă luați timp și să fiți răbdători cu ele.

• Rutină și siguranță: Este important să se creeze o crearea unei rutine zilnice pentru a evita stresul și a oferi un sentiment de siguranță. Un program zilnic structurat este de ajutor în acest sens. De asemenea, poate fi util să afișați un program, astfel încât să se poată vedea întotdeauna ce urmează în ordinea de zi. În plus, ar trebui creat un mediu fără bariere pentru a reduce la minimum riscul de accidentare.

• Comunicare: Modul corect de comunicare este esențial în acest caz. Fiți răbdători dacă persoana are dificultăți în a se exprima în timpul conversațiilor sau dacă se repetă ocazional. Este important să transmiteți sentimentul că persoana se simte ascultată de dumneavoastră. Fiți atenți și la semnalele nonverbale și confirmați ceea ce se spune printr-un zâmbet sau un semn din cap, pentru a transmite siguranță și apreciere. Evitați să folosiți cuvinte complicate sau propoziții lungi, deoarece acest lucru poate duce rapid la confuzie. De asemenea, evitați întrebările complexe și lăsați persoanei timp să răspundă.

• Alimentație și sănătate: Asigurați-vă că mesele sunt luate regulat și că acestea sunt sănătoase și echilibrate. Persoanele cu Alzheimer uită adesea să bea, ceea ce poate duce rapid la deshidratare. De asemenea, este benefic pentru sănătate să se desfășoare activități în mod regulat și să se mențină contactele sociale.  

• Căutați sprijin profesional: Cu cât boala avansează, cu atât persoanele afectate au nevoie de mai mult ajutor. Ca membru al familiei care are un loc de muncă și propria familie, îngrijirea unei persoane cu demență este imposibilă, de aceea este important să căutați ajutor la timp, fie sub forma unui serviciu de îngrijire la domiciliu, fie a unui centru de îngrijire. Informați-vă și alegeți cea mai bună opțiune pentru dumneavoastră și pentru persoana dragă. Este important să nu vă neglijați propria sănătate. Boala Alzheimer nu reprezintă o povară fizică și emoțională doar pentru persoana afectată, ci și pentru rudele acesteia. Există diverse oferte pentru rude și membri ai familiei, de exemplu sub forma grupurilor de sprijin.

Concluzie

Un diagnostic de Alzheimer pune toate părțile implicate în fața unor noi provocări. Cu cunoștințe și înțelegere asupra bolii, puteți îmbunătăți considerabil calitatea vieții persoanei afectate. Știința nu a găsit încă modalități de a vindeca demența, însă sunt în curs numeroase studii privind această boală complexă. Este important să vă informați continuu, să dați dovadă de înțelegere și empatie și să construiți o rețea de sprijin. Depistarea precoce are o importanță centrală, deoarece, prin aceasta, diagnosticul și terapia pot încetini progresia bolii și pot îmbunătăți considerabil calitatea vieții. Pentru rude, un astfel de diagnostic poate reprezenta, de asemenea, o povară extremă. Este important să se utilizeze rețelele de sprijin și să se acorde atenție propriei sănătăți. Rămâne o sarcină medicală și socială să se transmită cunoștințe, să se construiască înțelegere și să se găsească noi căi de a îmbunătăți viața și calitatea vieții pacienților cu Alzheimer.