Autism - Acceptarea diversității umane
Ce este autismul?
Cu ocazia Zilei Internaționale de Acțiune, dorim să sensibilizăm autismul. Poate că ați avut vreodată puncte de contact cu acesta?
Autismul sau, de asemenea, numit tulburarea spectrului de autism este o tulburare neurologică și dezvoltată complexă, care influențează comportamentul, comunicarea și interacțiunea socială a unei persoane. În ICD 10, tulburările spectrului autismului sunt una dintre tulburările profunde de dezvoltare (ICD-10: F84). Până acum câțiva ani, tulburările spectrului autismului au fost definite ca boală sau dizabilitate. Între timp, oamenii „neurodiversitate” sau „neurodivi -gang” sunt mai frecvente. Autist: Deci, în interior, nu se vede ca fiind afectate, ci doar la fel de diferite - și, de asemenea, doresc să fie percepute și tratate de societate.
Ce zici de asta „Ziua Mândriei autiste „Totul despre?
Ziua Mândriei Autiste ”, în Germania„ Ziua Pridei Autiste ”, este o zi internațională de acțiune care are loc în fiecare an pe 18 iunie. El a fost lansat pentru prima dată de organizația „Aspies for Freedom” în 2005 pentru a promova conștientizarea și acceptarea autismului în societate.
Iată câteva aspecte esențiale ale Zilei Mândriei Autiste:
- Sărbătoarea identității autiste: Ziua ar trebui să încurajeze comunitatea de autism să fie mândră de identitatea sa. Este vorba de a nu vedea autismul ca un deficit sau o boală, ci ca o variație naturală a neurodiversității umane.
- Creșterea conștiinței: Se urmărește îmbunătățirea conștientizării și înțelegerii generale a autismului. Ziua ar trebui să contribuie la reducerea prejudecăților și a neînțelegerilor.
- Promovarea acceptării: Ziua Mândriei autiste subliniază importanța acceptării persoanelor autiste în toate domeniile vieții. Aceasta include sprijinul din educație, muncă și în viața socială.
- Activități și evenimente: Au loc diverse evenimente și activități la nivel mondial, cum ar fi ateliere, prelegeri, discuții și sărbători organizate de și pentru oamenii autiști.
- Simbol: Simbolul Rainbow Infinity este adesea folosit pentru a reprezenta autismul și neurodiversitatea. Simbolizează infinitul abilităților umane și diversității în cadrul comunității de autism.
Ziua Mândriei autiste este o zi importantă pentru a sărbători și a sublinia drepturile și unicitatea oamenilor autiști că sunt o parte valoroasă a societății.
Câte persoane sunt afectate?
Apariția autismului în Germania, ca în multe alte țări, este măsurată pe baza ratei prevalenței. Rata de prevalență indică cât de des apare o anumită boală într -un anumit grup de populație.
Iată câteva puncte importante privind apariția autismului în Germania:
- Rata de prevalență: Estimările actuale presupun că aproximativ 1% din populație este afectată de o tulburare a spectrului de autism (ASA). Aceasta corespunde aproximativ 800.000 de oameni din Germania.
- Diagnostic: Ratele de diagnostic pentru autism au crescut în ultimii ani. Acest lucru se datorează parțial unor metode de diagnostic îmbunătățite și conștientizării mai mari a autismului în societate și cu experți.
- Distribuția de gen: Autismul este mai des diagnosticat cu băieți și bărbați decât la fete și femei. Raportul este de aproximativ 4: 1. Cu toate acestea, este din ce în ce mai recunoscut faptul că autismul este adesea diagnosticat la femei, deoarece simptomele lor pot fi mai puțin evidente sau sunt exprimate în alte moduri.
- Vârsta de diagnostic: Autismul poate fi diagnosticat la orice vârstă, dar deseori diagnosticul se face în copilărie. Detectarea timpurie și intervențiile timpurii sunt importante pentru a asigura cel mai bun sprijin și dezvoltare posibilă pentru copiii afectați.
- Sprijin și resurse: Există diverse oferte de sprijin și resurse pentru persoanele cu autism în Germania, inclusiv școli specializate, centre de terapie și grupuri de autohelp. Includerea și integrarea persoanelor autiste în viața educațională și profesională este din ce în ce mai mult promovată.
Ce forme de autism sunt cunoscute în prezent?
Tulburările din spectrul autismului (ASS) includ o varietate de condiții care diferă în felul și severitatea lor. Cele mai frecvente categorii din spectrul autismului sunt:
Autismul timpuriu al copilăriei (sindromul CANER):
- Aceasta este cea mai clasică formă de autism, care este de obicei recunoscută înainte de vârsta a treia.
- Simptomele includ dificultăți semnificative în interacțiunea socială, comunicarea și modelele de comportament repetitive.
- Copiii cu autism din copilărie timpurie pot arăta, de asemenea, sensibilități senzoriale și interese sever limitate.
sindromul Asperger:
- Persoanele cu sindrom Asperger au adesea inteligență normală până la medie și nu există întârzieri semnificative în dezvoltarea limbajului.
- Cu toate acestea, acestea au dificultăți cu interacțiunea socială și prezintă adesea interese și comportamente limitate și repetitive.
- Sindromul Asperger este adesea diagnosticat doar mai târziu în copilărie sau chiar la vârsta adultă.
Autism atipic:
- Această categorie include persoane care îndeplinesc unele, dar nu toate criteriile pentru autismul timpuriu sau sindromul Asperger.
- Simptomele pot fi mai blânde sau se pot dezvolta mai târziu.
- Termenul „PDD-NOS” este utilizat pentru a descrie un grup mai larg de tulburări de dezvoltare care nu se încadrează în celelalte categorii specifice.
Sindromul Rett:
- Aceasta este o tulburare genetică rară care afectează aproape exclusiv fetele.
- După o dezvoltare inițial normală, copiii cu sindromul Rett cu vârste cuprinse între 6 și 18 luni își pierd abilitățile învățate, în special în domeniul abilităților motorii de mână și limbaj.
- Sindromul RETT se caracterizează prin deficiențe cognitive severe și dizabilități fizice.
Tulburarea tulburării copilăriei (sindromul Heller):
- Această perturbare foarte rară apare de obicei după o perioadă de cel puțin doi ani de dezvoltare normală.
- Copiii cu această tulburare pierd abilități în mai multe domenii de dezvoltare, inclusiv limbaj, abilități sociale și abilități motorii.
Cum este diagnosticat autismul?
Diagnosticul tulburărilor de spectru de autism (ASS) este un proces complex care necesită de obicei o evaluare cuprinzătoare de către o echipă interdisciplinară de experți. Acest proces include mai mulți pași pentru a face un diagnostic precis și complet. Iată principalii etape ale diagnosticului:
Detectarea și screeningul timpuriu
- Observarea dezvoltării: Părinții, educatorii și pediatrii observă dezvoltarea timpurie a copilăriei și acordă atenție semnelor întârzierilor de dezvoltare sau comportamentului neobișnuit.
- Teste de screening: Există instrumente de screening standardizate care sunt utilizate pentru testarea copiilor pentru autism, de exemplu, lista de verificare modificată pentru autism în copii mici (M-Chat) sau Chestionarul de comunicare socială (SCQ).
Istoric medical detaliat și istoric de dezvoltare
- anamnese: O conversație detaliată cu părinții sau supraveghetorii pentru a înțelege istoricul dezvoltării copilului, inclusiv repere, comportament, interacțiuni sociale și abilități de comunicare.
- Foste rapoarte medicale și psihologice: Revizuirea rapoartelor și evaluărilor anterioare pentru a obține o imagine cuprinzătoare.
- Observarea comportamentului: Observarea clinică a copilului în diferite situații pentru a identifica comportamente tipice care ar putea indica autismul.
- Instrumente de observare standardizate: Utilizarea instrumentelor, cum ar fi programul de observare a diagnosticului autismului (ADOS) pentru observarea structurată.
- Interviuri de diagnostic: Utilizarea interviurilor standardizate, cum ar fi interviul cu diagnostic autism (ADI-R), pentru a colecta informații detaliate despre simptome și cursul acestora.
- Teste de dezvoltare și informații: Teste pentru evaluarea abilităților cognitive, cum ar fi scala de inteligență Wechsler pentru copii (WISC) sau scale de inteligență Stanford-Binet.
- Recenzii despre limbaj și comunicare: Teste pentru evaluarea abilităților de limbă și comunicare, adesea efectuate de logopeștii.
Evaluare multidisciplinară
- Cooperarea între experți: O echipă de experți, inclusiv pediatri, psihologi, neurologi, terapeuți de anunțuri și terapeuți ocupaționali, lucrează împreună pentru a efectua o evaluare cuprinzătoare.
- Sfaturi și consultări: Echipa discută rezultatele recenziilor și ajunge la o decizie comună de diagnostic.
Excluderea altor tulburări
- Diagnostic diferentiat: Este important să excludeți alte tulburări de dezvoltare, boli mintale sau afecțiuni medicale care ar putea avea simptome similare, cum ar fi tulburările de limbaj, tulburările de anxietate sau tulburările de procesare senzorială.
Diagnostic și raportare
- Diagnostic Dividing: După finalizarea tuturor evaluărilor, diagnosticul este comunicat părinților sau supraveghetorilor, împreună cu o explicație detaliată a rezultatelor.
- Recomandări individuale: Pe baza diagnosticului, sunt prezentate recomandări pentru intervenții, terapii și măsuri de sprijin pentru a promova dezvoltarea și calitatea vieții copilului în cauză.
Monitorizare continuă și adaptare
- Îngrijire regulată: Monitorizarea continuă a dezvoltării copilului și adaptarea strategiilor de intervenție, după cum este necesar.
- Adaptarea suportului: Flexibilitate în adaptarea suportului pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale copilului.
Diagnosticul autismului este un proces detaliat și individual, care se bazează pe o observație atentă și o evaluare extinsă pentru a se asigura că nevoile specifice ale copilului sunt recunoscute și abordate.
Ce simptome au persoanele autiste?
Simptomele tulburărilor de spectru de autism (ASS) variază foarte mult în grade de tip și severe, dar pot fi împărțite în două categorii principale: deprecieri în comunicarea socială și interacțiune, precum și modele și interese de comportament repetitive, repetitive. Iată câteva simptome comune care apar în aceste categorii:
Deficiențe în social comunicare și interacțiune
Interacțiune socială:
- Dificultăți de construire și menținere a contactelor sociale.
- Probleme cu înțelegerea și interpretarea semnalelor sociale, cum ar fi expresii faciale, gesturi și tonuri.
- Puțin interes pentru activități comune sau jocuri cu colegii.
- Dificultăți de a se pune în ceilalți sau de a -și înțelege perspectivele (lipsa de empatie).
Comunicare:
- Dezvoltarea limbajului întârziat sau lipsa dezvoltării limbajului.
- Dificultăți în cursul conversației, de exemplu, probleme, începând o conversație sau vorbind alternativ.
- Repetarea cuvintelor sau frazelor (ecolalie).
- Modele de voce neobișnuite, de exemplu, un mod de a vorbi monoton sau cântat.
- Probleme cu înțelegerea glumelor, ironiei sau metaforelor.
Modele și interese de comportament restrânse, repetitive
Comportamente repetitive:
- Mișcări repetate, cum ar fi leagăne, fluturi de mână sau rotire.
- Privind anumite rutine și ritualuri, dificultăți cu schimbări în rutina zilnică.
- Preocuparea excesivă pentru anumite obiecte sau subiecte.
Interese speciale:
- Interes intens pentru anumite subiecte sau activități, adesea neobișnuit ca tip sau intensitate.
- Concentrați -vă pe părți ale obiectelor (de exemplu, rotirea roților).
Sensibilități senzoriale:
- Sensibilitate excesivă sau subd la stimuli senzoriali, cum ar fi sunete, lumină, texturi sau mirosuri.
- Reacții neobișnuite la experiențe senzoriale, de exemplu aversiunea la anumite îmbrăcăminte sau preferințe pentru anumite texturi.
Alte simptome posibile
- Abilități cognitive: Unii oameni cu autism au deficiențe intelectuale, în timp ce altele au o inteligență normală sau peste -care se află mai mare.
- Reacții emoționale: Dificultăți în tratarea emoțiilor, inclusiv reacții puternice la frustrare sau stres.
- Abilitati motorii: Probleme cu abilități motorii fine și brute, dificultăți de coordonare.
Simptomele pot fi recunoscute în copilărie timpurie, adesea înainte de vârsta a treia. Diagnosticul și sprijinul trebuie ajustat individual, deoarece fiecare persoană are puncte forte și nevoi diferite cu autismul.
Tratament și sprijin
Există diverse opțiuni de terapie și asistență pentru persoanele cu tulburări ale spectrului de autism (ASS) care urmăresc să își promoveze abilitățile, să -și îmbunătățească calitatea vieții și să le susțină în a face față provocărilor. Iată câteva dintre cele mai importante abordări:
Terapie comportamentală
Analiza comportamentală aplicată (ABA):- O abordare științifică, care are ca scop promovarea comportamentelor dorite și reducerea nedorită.
- Întâlniri intensive, individualizate, care au loc adesea într-o situație unu la unu.
- Aplicarea întăririi pozitive pentru a dezvolta abilități precum comunicarea, interacțiunea socială și autohelp -ul.
Suport de comportament pozitiv (PBS):
- O abordare cuprinzătoare care integrează strategii comportamentale pozitive pentru a reduce comportamentele problematice.
- Includerea mediului și a comunității pentru a promova schimbări durabile.
Terapie de limbaj și comunicare
Terapia logopedie:
- Promovarea abilităților lingvistice, inclusiv articularea, vocabularul și inteligibilitatea limbajului.
- Sprijin în dezvoltarea abilităților de comunicare non -verbale, cum ar fi expresiile faciale, gesturile și sistemele de comunicații de imagini.
Comunicare susținută (Marea Britanie):
- Utilizarea SIDA, cum ar fi plăci de imagine, dispozitive de comunicare sau aplicații pentru a facilita comunicarea.
- Promovarea independenței și îmbunătățirea interacțiunii sociale.
Ergoterapie
Terapie de integrare senzorială:- Tratamentul activităților senzoriale care urmăresc reglarea sistemului senzorial prin activități vizate.
- Îmbunătățirea abilităților motorii și a conștientizării corpului (serviți pentru acest lucru Dispozitive de masajPentru a stabili stimuli senzoriali)
- Sprijin în dezvoltarea abilităților care sunt importante pentru viața de zi cu zi, cum ar fi atragerea, alimentația și îngrijirea corpului.
- Promovarea independenței și independenței.
Pregătirea competențelor sociale
Povești sociale:
- Îmbunătățirea situațiilor și comportamentelor sociale prin povești care promovează înțelegerea și combaterea interacțiunilor sociale.
- Dezvoltarea de abilități precum empatia, preluarea și rezolvarea conflictelor.
Terapie de grup:
- Pregătirea abilităților sociale în grupuri mici pentru a exersa tratarea cu semenii și a consolida abilitățile sociale.
- Jocuri de rol și exerciții practice pentru îmbunătățirea interacțiunii sociale.
Sprijin educațional
Programe educaționale specializate:
- Adaptarea curriculumului și a metodelor de predare la nevoile individuale ale copiilor cu autism.
- Utilizarea profesorilor și terapeuților specializați pentru a oferi sprijin vizat.
Inclusiv educația:
- Integrarea copiilor cu autism în cursuri școlare obișnuite cu sprijin suplimentar.
- Promovarea incluziunii sociale și înțelegerea reciprocă.
Sprijin medical și psihologic
Medicament:
- Utilizarea medicamentelor pentru a trata simptomele însoțitoare, cum ar fi frica, depresia sau hiperactivitatea.
- Monitorizarea atentă și adaptarea medicamentelor de către un specialist.
- Sprijin pentru a face față provocărilor emoționale și psihologice prin conversații și intervenții terapeutice.
- Promovarea bunătății emoționale și a reglării de sine.
Sprijin pentru familii
Pregătire și sfaturi pentru părinți:
- Instruire și sprijin pentru părinți pentru a învăța strategii eficiente în tratarea provocărilor autismului.
- Sprijin emoțional și schimb de experiențe.
- Schimb și sprijin între familii și cei afectați să împărtășească experiențe și să se sprijine reciproc.
- Acces la resurse și informații.
Sprijin profesional
Orientarea în carieră și sfaturi:
- Sprijin în orientarea profesională și căutarea unei instruiri sau a locurilor de muncă adecvate.
- Adaptarea mediului de muncă și promovarea abilităților profesionale.
- Însoțirea și sprijinul la locul de muncă pentru a permite integrarea cu succes și angajarea pe termen lung.
- Furnizarea de antrenori de locuri de muncă și sprijin individual.