Relevanța unei infecții Covid-19 și a consecințelor sale pe termen lung
Pandemia de Covid-19 a schimbat radical lumea încă din 2019 și continuă să influențeze și astăzi viața multor oameni. Deși amenințarea imediată reprezentată de virus a fost între timp ținută sub control în multe părți ale lumii, aceasta rămâne o temă de o relevanță constantă. În anul 2024, peisajul măsurilor de protecție, al regulilor privind testarea și al gestionării consecințelor pe termen lung, precum „Long Covid”, a evoluat considerabil.
Au trecut vremurile carantinelor generale și ale obligativității omniprezente de a purta mască, dar virusul rămâne în continuare o realitate cu care trebuie să conviețuim. Măsurile de protecție au devenit mai diferențiate și se adaptează mai bine la condițiile locale și la factorii de risc individuali. S-au schimbat și strategiile de testare: deși testarea periodică a fost redusă în multe locuri, accesul la testele rapide și la testele PCR rămâne de o importanță majoră în anumite situații.
Progresele în cercetare și tratament sunt decisive în special pentru persoanele afectate de „Long Covid”, al căror număr continuă să crească. Noile abordări terapeutice și ofertele specializate de reabilitare oferă speranță, dar multe dintre aceste persoane se confruntă în continuare cu consecințele pe termen lung ale bolii. Întrebarea privind modul în care noi, ca societate, facem față acestor provocări rămâne extrem de actuală și necesită o perspectivă informată și diferențiată asupra evoluțiilor din ultimii ani.
În continuare, vom analiza mai în detaliu evoluțiile actuale în gestionarea Covid-19 și vom evidenția modul în care protecția și îngrijirea persoanelor afectate s-au schimbat de la începutul pandemiei. Rămâneți cu noi pentru a afla ce trebuie să știți acum.
Simptomatologia „Long Covid” și „Post-Covid”
Termenii „infecție acută cu Covid”, „Long Covid” și „post-Covid” se referă la diferite faze și aspecte ale bolii cauzate de virusul SARS-CoV-2 și au definiții specifice:
Infecția acută cu Covid: aceasta descrie faza inițială a bolii după infectarea cu virusul SARS-CoV-2. Infecția acută durează, de obicei, până la patru săptămâni și include simptomele direct legate de infecția virală, precum febră, tuse, dificultăți de respirație, pierderea gustului și a mirosului și, în cazurile severe, pneumonie și alte complicații. Faza acută se încheie atunci când simptomele se atenuează și pacientul se recuperează.
Long Covid: această fază descrie prezența simptomelor care persistă mai mult de patru săptămâni după infecția acută. Aceste simptome pot fi diverse și pot afecta diferite sisteme de organe, cum ar fi epuizarea (fatiga), dificultățile respiratorii, tulburările cognitive („ceață cerebrală”), precum și durerile musculare și articulare. Long Covid este încă considerat un diagnostic de excludere și este stabilit atunci când simptomele persistă fără întrerupere după faza acută și durează cel puțin patru săptămâni. Termenul „Long Covid” este adesea folosit ca sinonim pentru „Post Covid”. Acest lucru nu este corect, de aceea este important să se facă distincția între cele două noțiuni în medicină, chiar dacă tranziția dintre ele este fluidă.
Post-Covid: În medicină, „Post-Covid” este definit ca faza în care simptomele persistă după 12 săptămâni și devine tot mai evident că acestea ar putea fi de lungă durată sau cronice. „Post-Covid” cuprinde atât simptomele de lungă durată ale „Long Covid”, cât și afecțiunile cronice care pot apărea ca urmare a infecției cu Covid-19.
Cronificarea tabloului clinic
Un tablou clinic este considerat cronicizat atunci când simptomele persistă mai mult de trei luni și revenirea la starea normală de sănătate pare improbabilă. Acest lucru se aplică atât în cazul „Long Covid”, cât și al altor afecțiuni cronice, precum encefalomielita mialgică/sindromul de oboseală cronică (ME/CFS). Bolile cronice necesită adesea o îngrijire pe termen lung și cuprinzătoare pentru a gestiona simptomele și a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate.
Prevalența actuală
Situația epidemiologică din Germania arată că COVID-19 continuă să circule, chiar dacă majoritatea oamenilor sunt fie vaccinați, fie au fost deja infectați. În vara anului 2024, s-a observat în Germania o creștere a incidenței COVID-19. Această creștere se datorează mai multor factori:
- Noi variante ale virusului: de la începutul anului, s-au răspândit noi variante, care sunt responsabile pentru o proporție semnificativă din noile infecții. Unele dintre aceste variante prezintă o transmisibilitate crescută și pot ocoli parțial imunitatea existentă, ceea ce duce la o rată de infectare mai mare.
- Efecte sezoniere: Deși vara este, de obicei, o perioadă în care infecțiile respiratorii sunt în scădere, anul acesta s-a înregistrat un număr neobișnuit de mare de cazuri de Covid-19. Acest lucru ar putea avea legătură cu intensificarea călătoriilor și a evenimentelor de amploare care au avut loc în lunile de vară. Astfel de activități favorizează contactul strâns între oameni și facilitează transmiterea virusului. În plus, rata călătoriilor este cea mai ridicată vara, astfel încât persoanele se află din nou mai des în străinătate și în posibile focare de coronavirus.
- Scăderea protecției conferite de vaccin: La multe persoane, efectul vaccinului sau al unei infecții anterioare scade, ceea ce le face mai vulnerabile la o nouă infectare. Deși campaniile de vaccinare continuă, disponibilitatea pentru vaccinurile de rapel este mai redusă decât în anii precedenți, ceea ce contribuie la răspândirea virusului.
- Măsuri de protecție reduse: Odată cu ridicarea multor măsuri de protecție impuse de stat, precum obligativitatea purtării măștii și restricțiile în viața publică, condițiile pentru răspândirea virusului s-au îmbunătățit. Într-o perioadă în care populația se simte mai în siguranță, vigilența scade, ceea ce crește riscul de infectare.
Prevalența sindromului Long Covid variază în funcție de studiu, dar estimările generale sugerează că aproximativ 10-20% dintre persoanele infectate cu COVID-19 sunt afectate. La nivel mondial, aproximativ 65 de milioane de persoane sunt afectate de sindromul post-COVID.
Scăderea numărului de testări și consecințele acesteia
Un factor esențial care influențează situația actuală a COVID-19 este scăderea numărului de teste. De la apogeul pandemiei, multe țări, inclusiv Germania, și-au adaptat strategiile de testare și au redus numărul de teste efectuate. Acest lucru duce la o detectare mai redusă și, posibil, la o subestimare a numărului real de infecții. Potrivit Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC), reducerea testării a afectat capacitatea de a monitoriza cu precizie răspândirea noilor variante și situația epidemiologică generală. Testarea regulată la domiciliu pentru coronavirus permite depistarea timpurie a unei posibile infecții cu Covid. Prin urmare, se recomandă să aveți întotdeauna la îndemână teste rapide acasă. Astfel, nu numai că vă protejați propria sănătate, ci și pe cei din jur împotriva unei noi infecții. În acest fel, pot fi protejate grupurile de persoane deosebit de vulnerabile.
Simptome frecvente în cazul sindromului „Long Covid” și „Post Covid”
Cele mai frecvente simptome ale sindromului Long Covid includ o multitudine de afecțiuni care afectează diferite sisteme de organe și pot afecta în mod semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate.
- Oboseală și epuizare: o oboseală persistentă, adesea copleșitoare, care abia se ameliorează prin odihnă, este unul dintre cele mai caracteristice și mai invalidante simptome ale sindromului Long Covid. Această epuizare copleșitoare nu poate fi tratată în prezent.
- Tulburări cognitive („brain fog”): Persoanele afectate raportează adesea probleme de concentrare, tulburări de memorie și o încetinire a proceselor mentale, care pot îngreuna considerabil viața de zi cu zi.
- Simptome respiratorii: Dificultăți respiratorii persistente, tuse și dureri toracice indică o afectare a plămânilor, chiar și în cazul unor forme inițial ușoare de Covid-19.
- Tulburări musculo-scheletice: durerile musculare și articulare, precum și slăbiciunea generală pot afecta considerabil mobilitatea și starea de bine.
- Simptome neurologice: Pe lângă problemele cognitive, apar frecvent dureri de cap, amețeli și tulburări senzoriale, precum furnicături sau senzații de amorțeală.
- Tulburări psihice: depresia, stările de anxietate și tulburările de somn sunt simptome frecvente care pot apărea ca urmare a debutului brusc al unei boli grave.
- Simptome cardiovasculare: aritmiile cardiace, tahicardia și, ocazional, durerile toracice și senzația de apăsare în piept pot indica o solicitare prelungită a sistemului cardiovascular.
- Agravarea afecțiunilor preexistente: sindromul „Long Covid” și „Post Covid” pot agrava permanent afecțiunile preexistente, cum ar fi astmul, bolile cardiovasculare sau afecțiunile neurologice. Pacienții raportează adesea o intensificare a simptomelor acestor afecțiuni de bază, care au fost declanșate sau agravate de infecția cu Covid-19.
| Categorie | Simptome |
|---|---|
| Simptome autonome | Oboseală, tulburări de somn |
| Simptome cardiace | Dureri toracice, palpitații, senzație de strângere în piept, sindromul tahicardiei ortostatice posturale |
| Simptome cognitive | Confuzie mentală, probleme de memorie, dificultăți de concentrare, depresie, anxietate |
| Simptome dermatologice | Căderea părului |
| Simptome gastrointestinale | Probleme digestive |
| Simptome imunologice | Febră |
| Simptome musculare și articulare | Dureri musculare, dureri articulare |
| Simptome neurologice | Dureri de cap, pierderea simțului olfactiv, senzații de furnicături |
| Simptome pulmonare | Dificultăți de respirație, tuse, dureri în gât |
| Malaise post-efort (PEM) |
Mecanismele patogene ale sindromului post-COVID
Mecanismele patogenetice exacte ale sindromului Long COVID nu sunt încă pe deplin înțelese, dar cercetările actuale indică mai multe cauze posibile:
- Componente virale persistente: se presupune că anumite părți ale virusului rămân în organism și pot provoca o reacție inflamatorie de lungă durată.
- Reacții autoimune: COVID-19 poate declanșa reacții autoimune, în cadrul cărora sistemul imunitar atacă din greșeală țesuturile proprii organismului.
- Disfuncția sistemului imunitar: o dereglare a sistemului imunitar poate duce la o inflamație persistentă și la apariția simptomelor.
- Leziuni ale organelor: Leziunile organelor survenite în faza acută pot avea consecințe pe termen lung, care contribuie la simptomele sindromului Long COVID.
Probleme în viața de zi cu zi a persoanelor afectate de Long COVID
Long COVID le pune persoanelor afectate provocări semnificative în viața de zi cu zi. Aceste probleme se extind asupra diverselor domenii, inclusiv interacțiunile sociale și participarea generală la viața socială.
Izolarea și stigmatizarea socială:
- Izolarea: Mulți dintre cei afectați de Long COVID se confruntă cu o izolare socială forțată, deoarece simptomele lor persistente le îngreunează participarea la activități sociale. Persoanele afectate au adesea nevoie de sprijin sub forma îngrijirii fizice sau a unor dispozitive de asistență.
- Stigmatizarea: Încă există o lipsă de înțelegere și acceptare a sindromului Long COVID. Persoanele afectate pot fi stigmatizate și nu sunt luate în serios din cauza simptomelor lor, care sunt adesea invizibile. Datorită complexității afecțiunii, lipsesc centrele de consultanță specializate și centrele medicale de specialitate. Acestea prezintă timpi de așteptare enormi, de 12-24 de luni, sau au fost nevoite să se închidă din nou din cauza lipsei finanțării inițiale. Prin urmare, persoanele afectate și cei din jurul lor se simt abandonate în fața afecțiunii și rămân în incertitudine.
Sănătatea mintală:
- Depresia și anxietatea: Problemele de sănătate persistente și incapacitatea de a duce o viață normală pot duce la depresie și stări de anxietate. Incertitudinea cu privire la durata simptomelor și lipsa recunoașterii din partea asiguratorilor și a sistemului de sănătate socială contribuie, de asemenea, la aceste presiuni psihice.
Limitări în viața de zi cu zi:
- Îndeplinirea sarcinilor cotidiene: Oboseala persistentă și alte simptome, precum dificultățile de respirație și durerile, îngreunează îndeplinirea sarcinilor cotidiene de către persoanele afectate. Chiar și activitățile simple, precum cumpărăturile, treburile casnice sau îngrijirea copiilor, pot deveni o provocare majoră.
- Mobilitate: Multe persoane afectate au dificultăți în a se deplasa, ceea ce limitează și mai mult participarea la activități sociale și profesionale. Din această cauză, pentru multe persoane nu mai este posibilă o viață independentă, adecvată vârstei. Problema nu constă în acceptarea dispozitivelor de asistență ca sprijin, ci mai degrabă în faptul că, adesea, persoanelor respective nu li se acordă un grad de handicap (GdB) sau nu li se recunoaște un grad de îngrijire. Și în acest caz, există prea puține linii directoare care să țină cont de Covid în procesul de clasificare.
Provocări profesionale:
- Capacitatea de muncă: Simptomele sindromului Long COVID pot afecta grav capacitatea de muncă. Perioadele îndelungate de boală și incapacitatea de a se întoarce la locul de muncă sunt probleme frecvente. Acest lucru nu duce doar la dificultăți financiare, ci poate afecta și stima de sine și identitatea profesională.
- Reintegrarea profesională: Revenirea la locul de muncă se dovedește adesea dificilă. Programul și condițiile de muncă flexibile sunt necesare, dar nu sunt întotdeauna oferite. Măsuri precum „modelul din Hamburg” pentru reintegrarea treptată pot fi utile, însă necesită adesea adaptări individuale, deoarece perioada de reintegrare nu este suficientă pentru persoanele afectate moderat și grav, astfel încât sunt necesare noi concepte pentru a integra pe termen lung persoanele cu sindrom post-COVID pe piața muncii.
- Timp de așteptare îndelungat: din cauza cererii ridicate și a capacităților limitate ale centrelor specializate de reabilitare, persoanele afectate trebuie adesea să suporte perioade lungi de așteptare. În plus, foarte puține centre sunt specializate în tratarea sindromului Long Covid și a celor cu sechele post-Covid. Din cauza lipsei de dovezi științifice, nu se poate urma un schemă rigidă în reabilitare. Având în vedere simptomele variate și prioritățile diferite, este necesar ca fiecare pacient și pacientă să fie evaluați individual. Unora dintre cei afectați li se recomandă să renunțe la reabilitare din cauza sindromului de oboseală post-efort, deoarece riscul de a provoca o agravare persistentă a stării de sănătate este prea mare. Centrele specializate în sindromul post-COVID au adesea un timp de așteptare de peste 12 luni. Pentru cei afectați, acesta este un timp prețios pentru a iniția o evaluare diagnostică. Și în acest caz, nu rămâne decât să așteptăm.
- Abordări multidisciplinare: O reabilitare cuprinzătoare necesită abordări multidisciplinare care, pe lângă specializările de bază, să integreze fizioterapia și ergoterapia, terapia prin mișcare, sprijinul psihologic și tratamentul medical țintit, precum și o terapie medicamentoasă actualizată, bazată pe cele mai recente descoperiri ale studiilor. Totuși, astfel de programe nu sunt disponibile peste tot.
Sarcini financiare:
- Costurile tratamentului și reabilitării: Costurile tratamentelor de lungă durată și ale reabilitării pot fi considerabile, în special atunci când nu toate măsurile sunt acoperite de organismele de finanțare, precum asigurarea de sănătate și asigurarea de pensii sau chiar asociațiile profesionale. Aceasta înseamnă că persoanele care oricum nu dispun de venituri trebuie să-și finanțeze singure terapia. Acest lucru reprezintă o povară suplimentară pentru cei afectați și pentru familiile lor. Unul dintre motive este faptul că medicamentele sunt considerate „off-label” până când trec prin procedura de studiu clinic. Până la autorizarea oficială a unui medicament pot trece, așadar, mulți ani. Până atunci, aceste medicamente nu sunt incluse în catalogul de servicii al caselor de asigurări de sănătate și, prin urmare, nu sunt rambursabile.
Long COVID are consecințe de anvergură asupra vieții cotidiene a persoanelor afectate și a mediului lor social. Este necesară o recunoaștere și un sprijin cuprinzător din partea societății și a sistemului de sănătate pentru a face față provocărilor și a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate.
Posibile abordări terapeutice pentru Long COVID
Long COVID este un sindrom complex, cu simptome variate, care pot persista săptămâni sau luni întregi. Tratamentul necesită o abordare multidisciplinară. Iată câteva dintre cele mai importante abordări terapeutice:
Tratamentul simptomatic:
- Oboseala: Pacing-ul (gestionarea activității și a repausului), tehnicile de conservare a energiei și reabilitarea fizică sunt esențiale pentru a face față oboselii persistente.
- Probleme respiratorii: Terapia respiratorie și exercițiile specifice pentru îmbunătățirea funcției pulmonare pot ajuta la restabilirea capacității respiratorii.
- Simptome cognitive: reabilitarea cognitivă și antrenamentul memoriei pot fi utilizate pentru a ameliora problemele legate de memorie și concentrare.
- Probleme cardiovasculare: monitorizarea regulată și tratamentul aritmiilor cardiace sau al altor probleme cardiologice de către cardiologi.
- Tulburări neurologice: Examinări și tratamente neurologice pentru a aborda tulburările neurocognitive.
- Fizioterapie: exerciții pentru întărirea musculaturii și îmbunătățirea mobilității, în scopul susținerii funcțiilor fizice.
- Ergoterapie: sprijin în desfășurarea activităților cotidiene și îmbunătățirea calității vieții.
- Psihoterapie: sprijin psihologic și consiliere pentru a face față stresului emoțional și psihic asociat cu sindromul Long Covid și Post Covid.
- Grupuri de sprijin reciproc: Participarea la grupuri în care persoanele afectate își pot împărtăși experiențele și se pot sprijini reciproc.
- Managementul durerii: utilizarea analgezicelor și a medicamentelor antiinflamatoare (AINS) pentru ameliorarea durerii și a inflamației.
- Modularea sistemului imunitar: În unele cazuri, pot fi utilizate medicamente pentru modularea sistemului imunitar, în scopul reducerii reacțiilor autoimune.
Deoarece cauzele sindromului Long COVID nu au fost încă suficient cercetate, tratamentul este exclusiv simptomatic. Obiectivul principal este ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate. Cu toate acestea, aceste intervenții nu reprezintă abordări terapeutice cauzale și, prin urmare, nu au un caracter curativ. Conform cunoștințelor științifice actuale, sindromul post-COVID nu poate fi vindecat. Timpul este un factor important în evoluția bolii, căruia i se acordă o mare importanță în recuperarea după o afecțiune postinfecțioasă.
Suprapunerea dintre sindromul post-COVID și encefalomielita mialgică (ME/CFS)
ME/CFS este o afecțiune complexă, gravă, de natură neurologică și cu evoluție cronică, caracterizată prin epuizare extremă, care nu se ameliorează prin repaus și care poate fi agravată de efortul fizic sau mental. Majoritatea persoanelor afectate sunt în incapacitate permanentă de muncă, depind de îngrijirea altora și nu pot duce o viață autonomă și autodeterminată. Boala era cunoscută încă din anii 1950. Cu toate acestea, în ultimele decenii nu i s-a acordat aproape deloc atenție, deoarece afecta doar o minoritate. În special în cazul ME/CFS, experții vorbesc despre un număr foarte mare de cazuri nediagnosticate și despre diagnostice eronate frecvente. Abia odată cu pandemia de Covid boala a atras atenția, deoarece tablourile clinice prezintă simptome foarte similare. Conform studiilor, între 20 și 50% dintre persoanele afectate de sindromul post-Covid îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru ME/CFS, în funcție de studiul de referință. Sunt afectate în special persoanele de vârstă tânără până la vârstă mijlocie, între 20 și 40 de ani, inclusiv cele fără presupuse afecțiuni preexistente.
Se estimează că, la nivel mondial, aproximativ 0,2 până la 0,4% din populație este afectată de ME/CFS, prevalența variind în funcție de regiune și de criteriile de diagnostic. În Germania, prevalența înainte de pandemia de Covid se ridica la aproximativ 300.000 de cazuri. Experții semnalează un număr ridicat de cazuri nediagnosticate. Ca urmare a pandemiei de Covid, se estimează că numărul persoanelor afectate s-a dublat cel puțin.
Mecanisme patogene
Cauzele exacte ale ME/CFS nu sunt încă pe deplin elucidate, dar se presupune că mai mulți factori joacă un rol, printre care infecțiile, tulburările imunitare, dereglările neuroendocrine și predispozițiile genetice. Există indicii că infecțiile virale pot fi un factor declanșator, ceea ce este deosebit de important în contextul sindromului post-COVID.
Asemănări:
- Oboseală, epuizare și stare de rău post-efort (PEM): Ambele afecțiuni se caracterizează printr-o oboseală severă, adesea paralizantă, care se agravează după cel mai mic efort.
- Limitări fizice severe: majoritatea persoanelor afectate depind de ajutorul altora, au un grad de îngrijire și au nevoie de dispozitive de asistență; o parte dintre ele sunt complet imobilizate la pat, iar altele pot îndeplini sarcinile casnice doar cu mare efort.
- Tulburări de somn: fazele de somn de lungă durată și senzația de a nu te trezi odihnit sunt tipice pentru tabloul clinic
- Deficiențe cognitive: dificultățile de concentrare și „ceața mentală” sunt frecvente atât în cazul ME/CFS, cât și în cazul sindromului post-COVID.
- Disfuncția autonomă: simptome precum amețeli, tahicardie și probleme cu reglarea temperaturii apar în ambele tablouri clinice. Prin urmare, există o suprapunere și cu așa-numitul sindrom de tahicardie ortostatică posturală (POTS). Acest tablou clinic reprezintă adesea o afecțiune secundară a sindromului post-COVID și a ME/CFS.
Diferențe:
- Origine: ME/CFS poate fi provocat de diversi factori declanșatori, în timp ce sindromul post-COVID apare în mod specific după o infecție cu SARS-CoV-2.
- Evoluție: ME/CFS este adesea o afecțiune de lungă durată, cronică, în timp ce în cazul sindromului post-COVID simptomele pot dispărea după câteva luni, deși unele cazuri pot deveni cronice.
- Clasificare: ME/CFS are o clasificare proprie, clar definită, cu criterii de diagnostic (de exemplu, criteriile de consens canadiene), în timp ce sindromul post-COVID este un sindrom mai larg definit, care nu are încă o definiție unitară.
Tabel comparativ: ME/CFS vs. sindromul post-COVID
| Caracteristică | ME/CFS | Post-Covid |
|---|---|---|
| Origine | Diverse factori declanșatori, adesea în urma infecțiilor virale | După o infecție acută cu SARS-CoV-2 |
| Epuizare (PEM) | Da | Da |
| Tulburări de somn | Da | Da |
| Simptome cognitive | Da (confuzie mentală, probleme de concentrare) | Da (ceață mentală, probleme de concentrare) |
| Disfuncție autonomă | Da (de exemplu, amețeli, tahicardie) | Da (de ex. amețeli, tahicardie) |
| Durata simptomelor | Cronică, adesea pe toată durata vieții | Variabilă, poate dispărea sau deveni cronică |
| Criterii de diagnostic | Criteriile de consens canadiene, criteriile Fukuda | Nu există criterii uniforme, adesea orientate spre simptome |
Long Covid rămâne o provocare serioasă, care afectează masiv viața multor persoane afectate, chiar și la mult timp după infecția acută cu Covid-19. Simptomele persistente pot reduce considerabil calitatea vieții și necesită îngrijire medicală specifică. Aceste efecte pe termen lung evidențiază faptul că Covid-19 nu este doar o boală trecătoare, ci poate avea consecințe pe termen lung asupra sănătății.
Având în vedere aceste riscuri, rămâne extrem de important să ne protejăm pe noi înșine și pe ceilalți împotriva unei noi infecții. O măsură eficientă de limitare a răspândirii virusului o reprezintă testele rapide, care sunt ușor accesibile și simple de efectuat. Testarea regulată, în special în cazul apariției simptomelor sau după contactul cu persoane infectate, ajută la depistarea precoce a infecțiilor și la prevenirea răspândirii virusului. Acest lucru este deosebit de important pentru a evita apariția sindromului „Long Covid” și pentru a proteja grupurile de populație vulnerabile.
Într-o perioadă în care mulți consideră că pandemia a fost depășită, este esențial să rămânem prudenți și să utilizăm măsurile de protecție disponibile. Astfel, putem contribui împreună la minimizarea consecințelor pe termen lung ale Covid-19 asupra sănătății și la menținerea sănătății societății în ansamblu.
